Confesiunile unei ojoholice
By Cristina Shopping Therapy 22:37:00 l`oreal, loreal, ojoholica, OPI, scoala de beauty blogging
Numele meu este Cristina și sunt ojoholica. Nu, nu este o dependență/obsesie pe care îmi doresc să o tratez și nici nu sunt în faza de negare. Iubirea pentru lacurile de unghii este o pasiune, fără de care viața cotidiană mi-ar fi mai tristă, mai banală, mai fără culoare...
Atunci când îmi fac unghiile mă deconectez total de la toate grijile posibile, concentrându-mă pe dificila decizie: "Ce nuanță să aleg?". E minunat cum o simplă manichiura, atent realizată, într-o nuanță potrivită stării mele din acel moment, îmi poate schimba întreaga zi. Îmi e și mai mare dragul să mă uit la unghiile mele, lucioase și perfect lăcuite. Și nu vă mai spun cum îmi tresare inima, de fiecare dată când cineva îmi spune: "Ce manichiură frumoasă ai! Cu ce lac te-ai dat?". În fond, o manichiură interesantă este un adevărat accesoriu.
În primă instanță am început, ca orice fată normală, cu câteva lacuri roz și nude. Îmi erau suficiente, deși admiram în secret unghiile roșii ale profesoarei de chimie.
Cu un an înainte să descopăr blogosfera de beauty am avut o fază de rebeliune, care s-a propagat și la nivelul unghiilor. Negrul cât mai negru, burgundy, chiar sclipici, aveam o poftă să le încerc pe toate. Totuși, nu exageram cu numărul de sticlute cumpărate și le foloseam prin rotație.
În toamna lui 2010 s-a produs dezastrul, care a durat doi ani :)) Pur și simplu nu mai aveam nici un control asupra dependenței și cumpăram foarte multe lacuri de unghii. Ajunsesem să evit mall-urile și supermarket-urile, de teamă că voi cedă tentației :))
În vara anului trecut am realizat cât prea mult e prea mult. Am aruncat sticluțele expirate, am făcut cadou nuanțele care nu mă mai entuziasmau, și mi-am impus o restricție rezonabilă - de fiecare dată când îmi voi dori un lac de unghii, voi aștepta minim două săptămâni; iar dacă dorința nu se diminuează, al meu va fi. În două săptămâni se pot întâmpla multe. Pot apărea alte zece nuanțe, de care să mă îndrăgostesc :)) Sau poate descopăr o nuanță asemănătoare, la una dintre prietenele mele. Ah, am uitat să vă spun, dar sunt aproape sigură că le-am insuflat și lor o părticică din pasiunea mea pentru lacurile de unghii. Chiar avem momente când ne entuziasmam la unison, în fața unei sticlute cu reflexe magice :))
Am lacuri de unghii de care mă leagă multe amintiri. Știu exact ce manichiură am avut atunci când am dat un anumit examen, când m-am întâlnit cu o prietenă veche, când am primit o veste extraordinară, când am simțit că lumea e a mea....dar mai știu și cât am visat la unele nuanțe, până să devină ale mele.
Vedeți voi, o sticluță colorată nu e o simplă sticluța colorată, e o întreagă poveste, fie scrisă, fie pe cale să se întâmple. Acum visez la colecția de sărbători L`Oreal Paris. Vă dați seamă câte povești se vor țese în jurul ei? Poate chiar o nouă iubire :)
Și nu, nu am nici un regret. Eu și Edith Piaf.
*Acest articol a fost scris pentru Școala de Beauty Blogging L'Oreal Paris.
.JPG)
